| βλέπω | văd, observ |
| γινώσκω | cunosc, ştiu |
| γράφω | scriu |
| διδάσκω | învăţ (pe cineva) |
| ἔχω | am, stăpânesc, deţin |
| λαμβάνω | iau, primesc, capăt |
| λέγω | zic, spun |
| λύω | dezleg, eliberez, nimicesc |
Verbul în limba greacă este caracterizat prin timp, diateză şi mod. Timpul prezent arată că acţiunea se petrece în momentul vorbirii/scrierii. Prin diateza activă se înţelege că acţiunea este efectuată de către subiect (şi nu asupra subiectului, cum ar fi la diateza pasivă, de exemplu); ea se poate răsfrânge (dacă verbul este tranzitiv) sau nu (dacă verbul este intranzitiv) asupra unui obiect. Modul indicativ este modul realităţii, al constatării obiective, fără implicarea unui punct de vedere al subiectului (sau naratorului), deosebindu-se astfel de modurile în care avem o exprimare subiectivă (conjunctiv), o comandă (imperativ), sau o dorinţă (optativ).
| Singular | Plural | |
| Persoana I | λύω | λύομεν |
| Persoana a II-a | λύεις | λύετε |
| Persoana a III-a | λύει | λύουσι |
0204. Se va observa că nu este neapărată nevoie de pronumele personal pentru a determina persoana la care se găseşte verbul; terminaţia verbului este suficientă pentru asta. De exemplu, terminaţia -μεν ne va ajuta să înţelegem că cuvântul λύομεν înseamnă noi dezlegăm, chiar dacă nu este prezent pronumele personal (ἡμεῖς noi).
0205. Orice verb este compus din trei elemente principale: (1) rădăcină, (2) vocală tematică şi (3) desinenţe. Rădăcina este partea care rămâne neschimbată. Vocala tematică poate fi ο sau ε: ο înainte de μ şi ν, şi ε înainte de alte litere. În cazul verbelor care la persoana I prezent activ indicativ se termină în ω, rădăcina se obţine prin eliminarea lui ω final. Pentru momentul de faţă, vom forţa puţin această definiţie a structurii verbelor, considerând că elementele componente ale verbului ar fi doar două, şi anume (1) rădăcina şi (2) terminaţiile personale.
0206. În cazul verbului λύω, de exemplu, elementele principale ale acestuia sunt:
- rădăcina: λύ-
- terminaţii personale: ω / -εις / -ει / -ομεν / -ετε / -ουσι
Observație:
Terminațiile personale primare, care în mod natural se găsesc la timpurile numite timpuri primare (*), erau inițial, se pare, după cum urmează:
| sg | pl | |
| I | -μι | -μεν |
| II | -σι | -τε |
| III | -τι | -ντι |
(*) Timpurile primare sunt prezentul, viitorul și perfectul; timpurile secundare sunt imperfectul, aoristul și mai mult ca perfectul.
A. Traduceţi în limba română (audio):
1. βλέπεις, γινώσκεις, λαμβάνεις
2. γράφω, ἔχει, λέγει
3. λύει, διδάσκει, βλέπει
4. λαμβάνομεν, ἔχομεν, γινώσκομεν
5. βλέπετε, λέγετε, γράφετε
6. διδάσκουσι, λαμβάνουσι, λύουσι
7. γινώσκετε, γινώσκεις, γινώσκομεν
8. βλέπομεν, διδάσκουσι, λέγει
9. ἔχεις, βλέπουσι, λαμβάνομεν
B. Traduceţi în limba greacă:
1. ştim, vedem, spunem
2. dezlegaţi, (el) dezleagă, dezleg
3. (ea) eliberează, aveţi, ştii
4. (eu) iau, ştim, (ei) spun
5. are, scriem, (ei) văd